Septembrie

O piersică, un om și Dumnezeu

O piersică nu poate fi altfel,

la formă și culoare sunt la fel,

poate că nici mirosul nu diferă,

același nume-l poartă-n atmosferă ..

Dar gustul?

Are-n el o părticică de la Dumnezeu ..

Sunt piersici care nu au nici un gust,

din altele se scurg lichiori de must,

iar altele sunt pline de savoare,

parfumuri vii amestecate-n Soare ..

Așa e piersicul primit în dar,

de la un unchi, care mi-e tare drag,

un frate de-a lui tata, unchiu Ion,

care mă-învață ades ce-nseamnă OM,

M-a învățat cum să-ngrijesc un piersic,

să-l mângâi ca și cum ar fi un suflet,

iar el mă răsplătește pe măsură,

albastrul înfinit să-l gust .. în gură ..

Așa sunt piersicile de la piersicul primit,

de la unchiul Ion, căruia-i mulțumesc,

și îi transmit un gând curat, căci îl iubesc,

iar piersicului drag îi spun că tare m-a .. uimit ..

Și m-a învățat o lecție în viață .. A câta oare?

Că adevărul nu îți stă în față,

ci se ascunde în parfum de floare,

natura vie prinsă-într-o splendoare,

care te-îmbată, dacă meriți, cu mireasma,

și-ți dă să guști misterul cu agheasma,

te poartă-n universul lui Orfeu,

O piersică, un om și Dumnezeu!

7 septembrie 2014